o-SPIRITUAL-facebook

Centrarea în Inimă – o experiență revelatoare

Când punem suflet în ceea ce facem, acţionăm cu o mare eficienţă. Pentru a avansa pe calea spirituală cu aceeaşi eficienţă, trebuie să punem suflet şi în practica spirituală. O practică spirituală eficientă se bazează pe centrarea în inimă.

De ce ne-am pune problema centrării in inimă? Dacă nu din necesitatea unei asumări libere a unei existențe armonioase măcar motivați de constatarea că des-centrarea a devenit o experiență comună marii majorități și aceasta duce la agitație și stres, la o stare de încordare și anxietate care stoarce de resurse orice ființă. Des-centrarea este, în ultimă instanță, efectul unei minți orizontale care se extinde senzorial atât de mult spre ”a face ceva” încât se ajunge în situația de a nu mai fii pur și simplu capabili de a distinge în zgomotul de fond semnalele inteligente ale sufletului nostru. Nu trebuie niciodată să confundăm adevărata stare de concentrare a minții cu aceea receptivitate neselectivă în urma căreia mintea rămâne mereu ”colorată” de tot felul de percepții, senzații, dorințe și stări care nu îi mai dau pace.

De cealaltă parte, Inima poate deveni un veritabil barometru al stărilor noastre existențiale. Centrarea in Inima Spirituală asigură această participare vie, caldă și mereu însuflețitoare în tot ceea ce urmărim să realizăm. Centrarea aduce acea conștiență extinsă în mod empatic asupra universului exterior iar în urma acestui tip de percepție va rezulta de multe ori un răspuns adecvat în mod armonios situației.

Centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

De aceea, chiar dacă nu suntem în meditație, importantă este centrarea în Inimă. În vederea transcenderii gândurilor, tendințelor și viziunilor obișnuite ale minții, saltul de la activitatea mentală obișnuită la o centrare în Inima reală devine foarte evident. Atunci, mentalul poate continua să funcționeze, dar simți că nu mai este o funcționare mentală obișnuită. El nu mai poate decât să dea curs unui abandon conștient, trăit cu toată plenitudinea prezenței. Ritmul gândirii se acordează și el la vibrația abandonului plin de iubire din inimă ca și cum din orice gând și din orice gest interior sau exterior răzbat în primul rând tăcerea și lumina. Ceva fascinant se produce, căci simți că mentalul nu mai este cel care guvernează ființa ta, ci că totul este constelat de Inimă. Inima redevine centrul existenței și coordonatoarea ritmurilor esențiale ale vieții. Este un sentiment asemănător celui de reîntoarcere în mijlocul Naturii. Același gen de bucurie, același sentiment al reintegrării, același abandon în tot. Simți pretutindeni aceeași vibrație a Naturii lui Dumnezeu. Mintea devine atunci o pură reflexie a conștiinței și existenței unificatoare. Începe și ea precum Inima să se ”hrănească” din Conștiința Unității și Eternității Divine.

Prin centrarea sistematică în Inimă, energiile sufletului se ordonează și se succed cu rigurozitatea și farmecul unui ritual magic. În universul interior realizăm astfel un ceremonial al nemuririi. El trezește și aprofundează credința în eternitatea noastră ca spirit. Trăiesti atunci un timp al eternității. Eternitatea devine astfel misterul deschis, parfumul suav încărcat de sacralitate al fiecărei clipe. E o revărsare discretă de blândețe și iubire. Trupul și întregul spațiu vibrează ușor și ființa devine atât de plină de lumină încât își dezvăluie prezența pură. Tăcerea, iubirea și existența cântă împreună același imn al eternității.

 

Posted in Pentru suflet.