slide-1

Copilul Interior

Va mai aduceţi aminte când eram copii ce lucruri simple ne făceau fericiţi?

Prima ninsoare, o cană de cacao cu lapte, o îmbrăţişare ne umpleau inima de fericire, iar cei din jurul nostru se bucurau de zâmbetele şi chicotelile noastre. Oare ce s-a întâmplat, cum am ajuns uităm cum apreciem acele aspecte nesofisticate şi lipsite de complicaţii?

Când ne naştem suntem fiinţe perfecte, cu nevoi simple şi reacţii instinctive. Dar chiar după prima respiraţie, universul nostru începe fie construit de ceea ce ne înconjoarăIntervin constrângerile impuse de părinţi, de socientate, în general de acele reguli scrise sau nescrise care dictează ce este bine şi ce nu este bine faci. Atunci, spiritul nostru învaţă se adepteze mediului în care trăieşte, sacrificând astfel libertatea de manifestare.

Divinitatea ne înzestrează cu un organism care funcţionează perfect, care ştie descompună şi asimileze hrana, deţinem abilităţi de coordonare între intenţie şi mişcare, iar mai presus de tot darul extraordinar de a experimenta sentimente precum iubirea, fericirea, tristeţea, empatia, altruismul, dorul. Şi cumva uităm de toate aceste daruri minunate şipetrecem atât de mult timp încercând aflăm ce este bine mâncăm, cât sport facem, cum ne îmbrăcăm, cum ne comportăm într-o relaţie. Ne lăsăm purtaţi de val şi cantitatea de informaţie la care avem acces, iar în loc ne ascultăm propria fiinţă, încercăm găsim reţetele de succes în exteriorul nostru, ne spună alţii ce facem.

Suntem într-o permanentă goana, ne setăm obiective şi avem senzaţia după ce vom avea o casă, un anumit tip de maşină, un salariu substanţial, o funcţie vom fi fericiţi. Şi cumva atunci când am bifat un lucru pe listă, se adaugă un altul şi în acest mod simplu alergăm după bunuri şi realizări materiale, fără ne oprim o secundă şi ne bucurăm de darurile minunate pe care le primim în fiecare zi.

Haideţi ne manifestăm curiozitatea pe care o avem în interiorul nostru de când eram copii. ne trezim dimineaţă, mulţumim pentru nouă zi şi ne lăsăm suprinşi de darurile pecare le vom primi. Atât timp cât nu încadrăm ziua în tipare şi nu avem aşteptări creem spaţiu pentru a ne bucură de ceea ce atragem în viaţă noastră.

După ce ne aducem aminte cum este nu mai fim într-o continuă stare de aşteptare, ci pur şi simplu lăsăm totul fie, este momentul facem o introspecţie şi descoperim acele lucruri simple care ne fac fericiţi. O plimbare cu bicicletă, o îngheţată mâncată în parc, o melodie frumoasă sau pur şi simplu faptul este soare afară. Este atât de importantpentru sufletul nostru nu trecem nepăsători pe lângă toate exprientele unice pe care ni le oferă viaţa şi ne acordăm timp ne bucurăm de tot ce ne înconjoară.

Copii fiind ne bucuram când ne trezeam dimineaţă şi abia aşteptam mergem la joacă, iar ziua ni se părea prea scurtă pentru a lăsa liberă creativitatea şi de a inventa noi jocuri.

Este timpul ne reconectam cu copilul din interior şi îi redăm libertatea. Avem nevoie ne aducem aminte de curiozitatea, sinceritatea şi bucuria de a trăi pe care le manifestam încă din primii ani de viaţă. Toţi spunem la maturitate ce bine era fii copil.. ceea ce nu realizăm însă este acel copil există în interiorul nostru şi depinde doar de noi îl lăsăm liber se manifeste.

Posted in Pentru suflet.