mirror-reflections

Oglinzile din viața noastră

Oamenii din viața noastră ne sunt oglinzi.

Există oameni la vederea cărora îți strălucesc ochii, oameni pe care ți-ai dori să-i ai mereu în jurul tău, să-i îmbrățișezi cât mai des posibil și să le mulțumești în diferite forme pentru că fac parte din viața ta.

Dar există și oameni a căror prezență nu putem spune că ne bucură sau ne face plăcere, oameni care poate într-un fel sau altul ne resping prin comportamentul lor, prin aspectul lor, prin miros sau prin ceea ce emană. Ceea ce nu realizăm la prima vedere este faptul că avem de învățat lecția acceptării.

Să ne bucurăm de prezența oamenilor cu care rezonăm și ne ajută să evoluăm spiritual, emoțional sau intelectual. Să fim recunoscători și pentru oglinzile care ne învață lecția acceptării și să ne deschidem sufletul să înțelegem de ce sunt ei în viața noastră.

O persoană care are un comportament care nu îți este pe plac are și un suflet care în esența lui este lumină și iubire. În prezentul sau trecutul lui există un motiv, din cauza căruia a dezvoltat acest mod de apărare, de autoconservare. Atunci când privim dincolo de aparențe și înțelegem ce se întâmplă în profunzime, acel om va renaște.

Numai așa putem face ceva cu adevărat pentru ei, prin atitudinea pe care o avem față de ei. O atitudine prin care le arăți că-i respingi, o atitudine de superioritate sau una acuzatoare îi va încuraja și mai mult să rămână acolo unde află. O atitudine conflictuală nu face decât să înrăutațească situația.

Tu ce fel de oglindă ești?

Putem să vedem propriile noastre condiţionări mentale, şi să ne dăm seama că suntem plini de ele. Cu cât renunţăm la ele şi suntem mai liberi de păreri, cu atât devenim ooglindă mai clară şi acurată.  Atunci când oamenii, în prezenţa noastră, pot vedea lumina și iubirea din ei înșiși înseamnă că am reușit să curațăm ”oglinda”.

Orice etichetă şi judecată despre cei dinjur nu este Adevărul.  Lucrarea pe care o avem de făcut cu propria noastră minte este să renunţăm la judecaţi şi prejudecăţi. Să ne recunoaştem limitele perceptuale şi să fim deschişi lamiracol, iar aceasta va lua forma dizolvării pozitionalitatilor egoului pentru a face loc iubirii şi luminii.
Înconjuraţi-va de oameni în prezenţa cărora va simţiţi voi înşivă.

Ce putem face pentru a fi și noi astfel?
Să renunţăm să credem că ştim cum sunt ceilalţi şi să acceptăm că nu ştim mare lucru despre nimic. Apoi să ne rugăm să primim oînţelegere profundă şi Adevărul cel mai înalt despre …orice ne dorim să ştim.

Voi ce fel de oglinzi sunteţi pentru oamenii din viaţă voastră? Când alţii sunt cu voi se simt frumoşi, puternici şi îşi văd potenţialul? Aţi putea oare să fiţi maidelicaţi şi gentili în exprimări şi simţiri cu cei din jur?

Dar cu voi înşivă? Ce va spuneţi? În oglindă voastră proprie, cum va vedeţi? Sunteţi lumina şi iubire … sau va vine să spargeţi oglindă?

Posted in Pentru suflet.